Let it be

Ma sprijin de un copac, punandu'mi mainile in san.
Am invatat singura parca de la 5 ani, spun putin ganditoare. Imi duc un deget pe buze, gandindu'ma la varsta in care am inceput sa cant la chitara. Da, de la cinci ani, spun zambind usor.

Îmi trag ușor o palmă peste frunte, privindu-l printre degete pe câine.
-Termină, termină! mă rog de acesta să tacă. Ce naiba? De parcă m-ar înțelege acum.
-Să știi că nu câștigi bani dând spectacol în mijlocul unei furtuni numai cu... doi spectatori! mormăi spre animal, indicându-i pe cei doi ce stăteau la numai câțiva metrii distanță de noi.

Eram atent la baiat si caine, dar o auzeam si pe fata.
-Misto. Ii spun inca cu ochii pe cei doi, gandindu-ma. Nu cred ca ai niste mancare la tine nu? O intreb pe fata, caci vroiam sa-i dau cainelui pentru a tacea

Nici că mai simțeam acum stropii ploii ce mă năvăleau. Singurul lucru ce mă deranja era acel scheunat, că altfel nu-l pot numi, al cățelului. Era plouat, singur și... bănuiesc că și foarte flămând. Dar nu prea aveam ce face, la cămin nu se acceptă animale, iar magazine deschise și în apropiere, nu cred că mai găsesc.

Ma apropii de baiat lasandu'ma in jos, ajungand astfel la nivelul catelului. L'am mangaiat usor pe cap, privindu'l zambind.
Eu zic sa'l luam la camin, spun zambind strengar si usor amuzata.

Am urmat-o pe fata, apropiindu-ma usor speriat de caine, dar am vazut ca nu mi-a facut nimic.
-Nu cred ca cineva sta acum la poarta, asa ca-l putem strecura in camin. Spun ganditor.

Aporb, ridicandu'ma in picioare. Privesc animalul.
Il putem tine cu randu ca sa nu se prinda cineva[/n], spun ganditoare. [b]Cred ca ar merge! adaug chicotind slab.

Îi privesc lung pe cei doi, oftând scurt.
-O ideea destul de... curajoasă și interesantă. murmur slab către fată, schițând un zâmbet în colțul gurii.

Ranjesc inocent, batand din gene.
Oricum, noi sutem niste ingerasi, cu mici cornite, deci nu cred ca s'ar prinde cineva, spun razand slab. Deci? Ramane asa?

-Pe mine nu ma deranjeaza. Ridic din umeri. Da nu va suparati, dar nu doarme in seara asta la mine. Spun zambind inocent.
Chiar daca nu-mi facea nimic, inca nu aveam incredere deplina in acest catel.

Zâmbesc slab, aprobând din cap.
-Dacă sunteți amândoi de acord... dau ușor din umeri, privindu-l când pe tip, când pe fată.
-Um, v-a sta cu mine. Dacă tot s-a dat pe lângă mine, momentan să-l lăsam așa.

Ok, spun razand scurt. Deci doar la tine da? intreb privindu'l pe baiatul din fata mea. Imi dau parul pe spate, suflandu'mi bretonul din ochi. Ploaia se oprise. Am privit cateva clipe cerul.

-Nu fii asa sigura. replic catre tanara, putin iritat.
-Nici nu știi când ți-l pot aduce să-și facă culcuș chiar ân părul tău. replic cătrea aceasta. Odată ce și ultimele picături de apă au căzut pe pământ, m-am ridicat de pe bancă, luandu-mi mapa , cu speranța că nu mi s-au udat toate lucrările, și am început să pășesc spre ieșirea din parc, chemând după mine cățelul.

Vroiam sa spun ca in seara asta doarme la tine, spun calma. Dar sunt cam adormita si am grasit, ce vrei, adaug dand din umeri. M asez pe banca privindu'l pe Lance.

Am chicotit cand baiatul s-a luat putin de parul fetei apoi am zambit. I-am facut semn fetei sa vina, in timp ce l-am urmat pe baiat din spate, fiind atent la caine.

M'am ridicat si am pornit dupa cei doi, privind putin cerul ce inca era acoperit de nori negrii. Am cascat usor si apoi am privit cainele.
Daca vrei ii fac eu baie si ti l'aduc dupa aceea, spun calma.

-Și să arate ca tine apoi? replic mai mult șoptit, privind în urma mea cu coada ochiului.
-Noo, lasă nu-i nimic, mă ocup eu de el, oricum nu am cu ce să-mi pierd vremea. dau ușor din umeri, de această dată folosesc un ton în așa fel încât să mă audă cei doi, continuând să merg, știind că imediat ajungem la cămin.

Stramb din nas.
Tipule incerc doar sa ajut, nu trebuie sa fi nesuferit, bine? intreb usor iritata de atitudinea lui. Daca ai nervi, nu ti varsa pe noi!, adaug pufnind usor.

Ridic o spranceana. Ce avea tipul asta de se purta asa? Cand i-am facut ceva ca sa vorbeasca in felul asta? Totusi nu ma enervam repede, asa ca mi-am pastrat calmul copilaresc.
-Daca nu vrei sa te ajutam cu nimic poti spune direct. Spun ridicand din umeri.

Mă opresc brusc, întorcându-mă cu fața spre ea.
-De fapt, cred că numai ție ți-am spus ceva ”jignitor”. Lui nu. îmi duc o mână la ceafă, parcă meditând cele întâmplate, gândindu-mă mai bine dacă le-am spus ceva amândurora.
-Oricum... îmi cer scuze pentru cele spuse, pace? o privesc, zâmbind prietnos și afișând o moacă de cățel plouat.

Mdeah, pace, spun scotandu'i copilareste limba. Chicotesc si privesc cainele cateva clipe. Hmm, am uitat prezentarile, adaug si rad usor. Eu sunt Amor!

-Ai dreptate, pe mine nu m-ai jicnit. Spun zambind inocent.
Totusi nu-mi convenise ce fel se purtase cu fata si pentru ca ea acum se prezenta, mi-am dat seama ca nu aveau cum sa se stie de mai multa vreme.

Ridic o sprânceană, zâmbind în colțul gurii destul de curios.
-Amor? repet după aceasta, continuând să țin același pas de mers, observânduse deja căminul. Un nume interesant. Sigur ești unicată cu un astfel de nume. Eu sunt Andrew, sau Andy, nu prea contează acum. dau ușor din umeri și afișând un zâmbet cald pe chip.

Imi pare bine, spun zambind. Si da, nu esti singuru care o zice in legatura cu numele meu. Cum am mai spus, mama ori era indragostita prea tare, ori era beata, cand mi l'a dat, adaug si rad.

-Si totul e bine cand se termina cu bine. Spun vesel, vazand ca cei doi nu se mai ciondaneau, defapt Andy pe Amor. Ce noroc ca nu-i gardianul. Spun rasufland usurat, daca ar fi fost ne-ar fi fost greu sa bagam cainele in camin