Zeitgeist.

Un coșmar mă trezi brusc din somn și mă ținu încordată pentru câtva timp făcându-mă să respir greu. Mi-am dus mâinile tremurânde spre față, apoi m-am ciufulit puțin. M-am dezvelit și am pășit cu picioarele desculțe pe parchetul rece. M-am ridicat în picioare și m-am îndreptat spre bucătărie, dar nu înainte să privesc rapid ceasul. Era 3:47, am strâbat ușor din gură și mi-am continuat drumul. Am coborât treptele din ce în ce mai reci cu fiecare pas pe care-l făceam. Ajunsă în bucătărie, m-am îndreptat spre frigider servindu-mă cu un iaurt. Dar nu l-am deschis, l-am scos afară să se încălzească puțin în timp ce m-am apropiat de fereastră și am deschis-o pentru a fuma o țigară. Am aprins bricheta și în câteva secunde a ieșit un fum sadic și sinucigaș. Mă gândeam că odată și odată va trebui să mp las de fumat. M-am uitat pe fereastră și am privit cerul în timp ce rpivirea îmi era din ce în ce mai încețoșată.

Cum apartamentul lui se afla imediat deasupra bucătăriei, şi cum obişnuia să doarmă cu geamul deschis, în camera lui îşi făcu apariţia unui fum de ţigară. El abea aţipise, aşa că nu i-a fost prea greu să se trezească. Fumător fiind, acel miros, îl făcu să râvnească şi să crâşnească din dinţi. În timp ce se ridicase de pe pat, îşi lua de pe noptieră halatul, îmbrăcându-se cu acesta. S-a uitat la ceas, era 3:49. Cine putea fuma la ora asta? Sau mai bine, întrebam: cine nu doarme la ora asta? Poate doar nişte oameni care au probleme cu insomniile.
Era mai mult ca sigur că acel fum venise din bucătărie, aşa că nu a stat prea mult pe gânduri, şi a deschis uşa albă, perfectă, a apartamentului, închizând-o după el. Paşii lui se auzeau destul de tare, pe acea linişte. A verificat dacă în buzunarul de la halat se afla pachetul de ţigări. Erau acolo, şi a zâmbit uşor pueril. Ajuns în bucătărie, văzu o siluetă de fată care stătea la geam. Singurul lucru ce îi venise în mintea lui de copil mic, a fost un singur cuvânt, acesta fiind 'fantomă'. Dădu din umeri, şi se trânti puternic pe scaun, aproape căzând.
-Nu ai somn ? Întrebă, aproape ţipând, şi aprinzându-şi o ţigară.

Mi-am îndreptat privirea spre cel care venise în încăpere. Am rămas ușor iritată de felul în care mă întrebase. Dar am tăcut, mi-am îndreptat privirea înapoi spre cer și am preferat să rămân calmă. Nu i-am răspuns decât după ce mi-am terminat țigara. Și sincer, durase ceva, doar ce o aprinsesem. Fumam încet, făcând pauze între momentele în care trăgeam adânc în piept. Apoi, după ce am aruncat țigara pe fereastră, mi-am luat iaurtul și am început să beau din el. Referitor la întrebarea care mi-a fost adresată am crezit totuși că politicos era să răspund.
-Să zicem că eu n-am somn, problema ta care este? l-am întrebat foarte calmă refirindu-mă la fapătul că el era la rândul său treaz și era în bucătărie.

Aţipise cu acea ţigară în mână. Ciudat! El nu adoarme niciodată cu ţigara în mână. Şi fata asta nu putea să răspundă mai repede? Aşa nu mai aţipea. Ţigara aproape i se stinse, dar a tras rapid din ea, scoţând fumul, făcând forme ciudate. Din cauza insomniei, şi luând în considerare că era şi puţin răcit, începu să tuşească, zicându-şi apoi "auleu ţigările". O stinse înainte să o termine, apoi îi răspunse fetei, că fumul acela intrase pe geam şi mai avea şi el insomnie. O întrebă apoi cum o cheamă, fiind destul de curios. Mă mir cum de încă vorbea. Îl cam durea gâtul, şi era şi răguşit. A zâmbit totuşi într-un mod pueril, încercând să-şi ţină ochii deschişi.

L-am privit un timp, părea ușor ciudat. Când începuse să fumeze, la un moment dat tușise, lucru care m-a speriat puțin, asta îmi amintea cum a fost la mine prima oară, să înțeleg că era începător. Am ridicat din umeri și am continuat să-mi beau iaurtul până l-am terminat și de abia după i-am răspuns la întrebare.
- Mă nuesc Anette, poți să-mi spui Anne, de fapt, nu poți, vreau să-mi spui așa! i-am spus zâmbindu-i scurt. Dar tu?